Paralizia facială periferică la copii

Autor:Dr. Gabriela VIȘA, medic primar neurolog, Aria Clinic, Sibiu

Paralizia facială periferică se manifestă prin apariţia unei slăbiciuni musculare la nivelul hemifeţei – unilateral sau bilateral, de obicei cu debut brusc. Apărută în perioada copilăriei, poate pune importante probleme de diagnostic şi tratament.

Nervul facial are originea în punte și pe parcursul său periferic emite ramuri care asigură inervația glandelor lacrimale, a mușchiului stapedius din urechea internă, a tegumentului urechii externe, a glandelor salivare sublinguale și submandibulare, a celor două treimi anterioare ale limbii și a mușchilor mimicii. Asimetria facială secundară afectării fibrelor periferice ale nervului facial are cauze diverse, poate fi congenitală sau dobândită. În aproximativ 50% din cazuri nu se poate stabili cauza paraliziei, fiind vorba de paralizia Bell (idiopatică). Paralizia nervului facial congenitală poate apărea în cadrul unor malformații ale sistemului nervos, în boli genetice și traumatisme legate de naștere.

În rândul cauzelor dobândite găsim infecțiile, bolile inflamatorii, neoplaziile, traumatismele. Cele mai frecvente infecții asociate  cu paralizia facială periferică sunt determinate de virusul varicelozosterian (forma Ramsay-Hunt), virusul herpetic, virusul Epstein-Barr, Haemophilus influenzae, boala Lyme, TBC, citomegalovirus, HIV, etc. Paralizia facială periferică poate fi o complicație a unei  otite sau otomastoidite, meningite sau a altor boli inflamatorii sistemice.

Schwanoamele nervului VII, hemangioamele localizate în apropierea nervului, rabdomiosarcoamele, leucemia, tumorile de glandă parotidă pot determina simptome care se încadrează în paralizia periferică de nerv facial. Traumatismele în zona capului/ feței pot leza nervul facial prin strivirea oaselor feței sau fracturi ale bazei craniului. În cursul intervențiilor chirurgicale pe glanda parotidă, urechea medie sau mastoidă se pot produce leziuni ale nervului. Cele mai întâlnite forme la copil sunt paralizia Bell și paralizia cauzată de infecții. Afectarea ramurilor periferice ale nervului facial determină slăbiciune musculară la nivelul jumătății feței corespunzătoare, atât în partea superioară, cât și inferioară. Rezultă afectarea mișcărilor la acest nivel cu deficit de închidere a ochiului, cu devierea comisurii bucale spre partea sănătoasă, căderea comisurii pe partea afectată, ștergerea pliurilor cutanate la nivelul frunții și obrazului, scăderea secreției lacrimale și salivare, pot apărea dureri în regiunea retroauriculară, tulburări de gust, tulburări de auz. În cadrul tratamentului, un rol important îl are îngrijirea oculară prin utilizarea de lacrimi artificiale sau unguente cu rol protector împotriva uscării corneei. În formele severe de lagoftalmie se
poate face sutura pleoapelor. Studiile efectuate la adulți recunosc eficiența utilizării corticoterapiei în tratamentul paraliziei Bell. Și în cazul copiilor se recomandă utilizarea acestui tratament în primele zile de la debut (în primele 3-7 zile). Cu cât tratamenul este inițiat mai devreme, cu atât viteza refacerii este mai mare. Tratamentul antiviral este recomandat la copii doar când se asociază și vezicule la nivelul tegumentelor inervate de nervul facial (în forma Ramsay-Hunt). În paralizia de origine traumatică se poate face sutura nervului sau chiar transplant de nerv. Tehnicile de recuperare – fizioterapie grăbesc și ele procesul de recuperare. Complicațiile de tipul hemispasmului facial se pot trata cu toxină botulinică. În cazurile determinate de tumori, neoplazii, inflamații sistemice tratamentul va viza boala de bază. În cazurile de paralizie Bell evoluția este bună: 85% din cazuri au recuperare completă, în aproximativ 10% din cazuri pot rămâne mici tulburări de mișcare la nivelul feței, iar în 5% din cazuri deficitul rămâne permanent.  Studiile arată un grad de recuperare completă și rapidă mai mare în rândul copiilor comparativ cu adulții. Un alt factor bun de prognostic este severitatea deficitului motor la debut – formele ușoare prezintă remisia simptomelor mai rapid.

În aproximativ 5% din cazuri, refacerea poate fi asociată cu dezvoltarea de sincinezii, contracturi, spasme în teritoriul afectat, prin refacerea defectuoasă a nervului. Poate induce și probleme emoționale când se suprapune adolescenței, datorită afectării aspectului estetic. Recunoașterea rapidă și stabilirea corectă a etiologiei ajută la inițierea rapidă a tratamentului și asigură un prognostic bun cu recuperare rapidă și completă. Este importantă prezentarea la medic de la apariția primelor semne de boală.

Paralizia facială periferică se manifestă prin apariţia unei slăbiciuni musculare la nivelul hemifeţei – unilateral sau bilateral, de obicei cu debut brusc. Apărută în perioada copilăriei, poate pune importante probleme de diagnostic şi tratament.

https://jurmed.ro/medici/paralizia-faciala-periferica-la-copii/